10519207_10204330387122155_3118579016356547985_n

HAIHUI PRIN ASIA  


Pam-pam…am plecat cu suflet de româncă și m-am întors nițel asiatică. Și ca să mă dau bulină am reușit să învăț și eu câteva palavre malaeziene: Nasi Goreng, Mi Goreng, tutup și kuta. Să știți că am depus eforturi colosale, ba chiar mi-am pus scăfârlia la treabă pentru a le reține până în ziua de astăzi :)).

 

Stau și mă minunez… A dracu de curajoasă mai sunt. 1 septembrie mă găsește stând țanțosă în scăunel și dând energic din tastatură pentru a închega un articol.

Dar acu 1 lună? 1 August cum m-a găsit?

Vă spun eu : august m-a găsit cu gogoșarii tremurând pe mine de parcă aș fi fost angrenată într-un dans balinez :). Cum de ce? De frică, normal!!!

Rememorez și astăzi primul contact cu aeronava Malaysia Airlines, prima atingere, primele momente în care ne-am cunoscut….tandrețuri nu glumă :)) Ba aveam bufeuri de căldură (da, exact ca la menopauză :)) ), ba mă strângea centura de siguranță ( anapoda, toate centurile sunt reglabile), ba mă supăra inima ’’de la atâta cafea’’.  Bostănelul meu lucra intens…Cade, cade, cade??? :)). Nu, nu a căzut :). Ba chiar mă pot lăuda că nu a căzut nici unul din cele 9 avioane pe care le-am avut :))

Și ca să fac o paranteză cât se poate de serioasă vă spun că zborul meu cu Malaysia Airlines a fost foaaaarte mișto. Având în spate întâmplările tragice ale acestei companii vă spun drept că înainte de îmbarcare îmi venea să o rup la fugă și să las totul baltă.  După decolare mi-am schimbat starea de spirit. Personalul foarte drăguț, condițiile bune de zbor și serviciile oferite pe parcursul călătoriei (ne-au îndopat efectiv cu mâncare și băutură) m-au făcut să-mi pară rău că zborul a fost doar de 10 ore :). Ce să mai vorbim…. începusem să mă simt ca acasă deși eram totuși într-o simplă cuțiuță, printre nori dar aproape de cerul albastru… :) Ptiu, moldoveancă romantică ce sunt!!! :))

Dar ce atâta zarvă despre aceste nimicuri. Eu zic că e timpul să vă povestesc despre lucrurile cu adevărat interesante.

 

Primul STOP îl facem la ISTANBUL

Îmi vine să-mi dau palme și acum. Așa de aproape de România iar eu nu m-am sinchisit să-l vizitez până în această vară. Dacă vacanța mea s-ar fi oprit la Istanbul nu m-aș fi supărat extraordinar de tare pentru că începusem să mă îndrăgostesc. Da, să mă îndrăgostesc efectiv de oraș. Acum, fără să exagerez deloc vă spun că dintre toate orașele pe care le-am vizitat până acum Istanbulul alături de Singapore sunt singurele pentru care m-aș încumeta să părăsesc pământul românesc.

Explozia de culori, amestecul de civilizații, clădirile și străduțele cu arhitecturi dintre cele mai deocheate, mâncarea care îți gădilă papilele gustative sunt doar câteva atuuri care te fac să te gândești ca prostul : Mă aflu oare într-un vis?

De 5 ori de zi în Istanbul vuiește salahul. Ce sentiment să mă încerce? Extraordinar de frumos acest ritual…Și acum, când povestesc despre asta mi se face pielea ca de găină…

Am vizitat și câteva moschee, bineînțeles: Hagia Sofia, Moscheea Albastră, Suleymanyie Camii și Moscheea Sultanului Mehmet Fatih.

În Instanbul am stat doar 2 zile. Una când am plecat înspre Malaezia și una când m-am întors.

Am avut avionul din România înspre Istanbul la 6 dimineața, lucru care m-a obosit teribil. Pe la amiază, după 2 beri eram deja terminată…Așa că ghiciți ce am făcut? De la ora 14 până la ora 17 am băgat un somn de zile mari. M-am trezit și eram fresh pe preș pentru a lua la picior o mică parte din străduțele Istanbului. Istanbulul noaptea este de-a dreptul spectaculos mai ales dacă alegi să-l privești din Camlica.

Dacă vreodată ajungeți prin Instanbul și sunteți pasionați de narghilea, puteți încerca fără emoții Çorlulu Ali Paşa Medresesi. Un loc absolut splendid.

Ce să vă mai îndrug aici povești despre Istanbul. Păpică bună, cazare bună, oraș superb! Cred că deja sunteți pe drum, nu? :P

Eeee, mai aveți puțintică răbdare că mai am să vă spun ceva. Istanbulul e patria pisicilor. Bicolore, tricolore, grase și ferchezuite ca în cărțile de povești. Este incredibil cât de iubite sunt pisicile în acest oraș.

 

1924333_10204303436008394_429410322255435985_n

 

 

Următoarea oprire: KUALA LUMPUR

Urcată în avion la ora 15:00 (ora României), aterizată în Kuala Lumpur la ora 6 dimineața (ora 1 dimineața în România), fără a dormi vreun gram pe parcursul zborului și sărind efectiv peste o noapte de somn din cauza diferenței de fus orar, am ajuns în Malaezia ruptă-n gură de somn și oboseală. În aeroport a fost cum a fost dar când am ieșit afară parcă m-a lovit trenul. Climatul ecuatorial mi-a dat bătăi de cap încă de la primul contact. Deloc prietenos frățică. Mi se parea că nu am aer să respir, stăteam pe loc la umbră și curgea apa pe mine.

Toți acesți factori au creat o tensiune și sincer să vă spun în prima zi nu m-am putut bucura de nimic. Singura mea dorința era să mă bag undeva la aer condiționat sau să mă întorc în Românica mea iubită.  În prima zi am atins punctul culminant cu mâncarea. Pfoooai, da nu-mi plăcea nimic, de nici o culoare. Îmi era foame și nu mă încumetam să mănânc nimic :) Și uite așa am făcut eu puțină foame pe acolo. Dar peisajele și oamenii cu care am intrat in contact au meritat TOTUL!

Ce să vă mai spun de Kuala Lumpur?

Dat fiind faptul că aici am stat aproape 3 zile am apucat să vizitez câte ceva. Am început cu Grădina Botanică (sub numele ei de Pedana Botanical Garden) care este incredibil de frumoasă și bine întreținută. Aici am văzut și un obicei care mie personal mi-a plăcut tare mult și m-am tot întrebat de ce în România nu se practică asta. În zilele nelucratoare, oamenii aleg să organizeze cu familia, prietenii, bunicii, cățeii, purceii etc.  un picnic în aer liber. Țineau în mână coșulețele împletite din nuiele, pline până la refuz cu bunătățuri (am tras cu ochiul la ce scoteau din ele :)) ) și treceau grăbiți pe lângă mine însetați parcă să ajungă la destinație. Am dedus de aici că erau pur și simplu fascinați de a petrece timp în aer liber cu familia.

Turnurile Petronas au fost și ele un punct de interes major. Și pentru că sunt amatoare de înălțimi mi-am urcat trupușorul firav în lift pentru a privi viața de la etajele 41 și 83 :)))

Deși turnurile sunt clădiri de birouri, mici părți din etajele 41 și 83 sunt deschise publicului și pot fi vizitate. E problemă însă cu biletele pentru că acestea se vând mai ceva ca pâinea caldă. Așa că eu am cumpărat biletul cu două săptămâni înainte de vizită. Kuala Lumpur este de-a dreptul spectaculoasă văzută de la așa înălțimi.

Lângă Turnurile Petronas se află Parcul KLCC și Mallul Suria KLCC. Parcul este foarte fain amenajat și am observat că indiferent de oră acesta este plin ochi.

Mallul Suria KLCC se adresează persoanelor cu foarte mulți bani. Pe aici am găsit numai firme ca: Hermes, Luis Vuitton, Emporio Armani etc. Într-un cuvânt nimic accesibil pentru buzunarul meu :)

Următoarea oprire în Kuala Lumpur a făcut-o la Batu Caves. Deși se află la 15 km de oraș, datorită infrastructurii ireproșabile pe care o au malaezienii, poți ajunge aici cu metroul cam în 45 de min. La Batu Caves puteți admira peșterile săpate în calcar dar și numeroasele altare dedicate mai multor zei indieni printre care și Murgan. Hehe, dar ca să ajungeți la peșteri aveți de urcat 272 de trepte populate ochi cu maimuțe. Da, am scris bine. Este plin de maimuțe la Batu Caves și drept să vă spun nu sunt deloc timide ( eu le-am numit furăcioase). Trebuia să ai mare grijă la ce porți în mână pentru că nu știai de unde apare și unde plecă maimuța cu lucrul tău :))))

 

10563132_10204312924405598_7635433783061817650_n

 

 

 

Din Kuala Lumpur am aterizat în Borneo-Sarawak- Kuching

Am aflat abia la plecare, când am vizitat muzeul pisicilor ce înseamnă Kuching. Kuching=Pisică.

Sarawak….Uf, ce dor mi s-a făcut de acele locuri…

Nici bine nu am coborât din avion că am fugit repejor cu un taxi la Semengoh Wildlife Rehabilitation Centre pentru a vedea urangutanii. Urangutanii îi poți vedea la orele meselor, adică 7 am sau 15 pm. Cum avionul a aterizat la 13.30 a trebuit să mă grăbesc puțin.

Am lăsat rucasacul la intrarea în rezervație (un domn foarte drăguț mi-a oferit cazare pentru acesta) și am pornit grăbită înspre platforma de hrănire a urangutanilor. Dar până la platformă am savurat de-a dreptul plimbarea prin acea mini junglă.

La orele 15 am intrat în pădure, împreună cu ghidul,  pentru a ajunge la o altă platformă de hrănire. Ghidul ne-a explicat că e posibil să nu vedem nici un urangutan întrucât, deși nu era sezonul fructelor, aceștia își procură hrană din grădinile oamenilor de lângă rezervație. Așadar cine e prost să mă vină la masă când are stomacul burdușit cu mâncare? :)

Am stat vreo 15 min și am așteptat să-și facă apariția măcar o creatură,  însă nimic. La un moment dat, ghidul ne-a anunțat că un alt coleg de-a lui a văzut 2 urangutani la o altă platformă care culmea era cam în direcția opusă de unde ne situam la acel moment. Ce credeți că s-a întâmplat? Toată grămada de turiști (printre care și eu) am rupt-o la fugă prin pădure pentru a surprinde indivizii capricioși. Am făcut și puțină mișcare, jogging prin pădure :))

Am reușit în cele din urmă să văd urangutanii însă nu mi-am permis să stau prea mult întrucât la ora 16.30 pleca ultimul autobuz spre oraș. Antrenată fiind din pădure, am alergat cu patimă înspre stație.

Bako National Park a fost următoarea oprire în Sarawak. Mi-am promis că mă voi întoarce aici :)

Bako National Park se întinde pe 27 km2 și este cel mai vechi parc din estul Malaeziei.

Fascinant nu este doar parcul ci și traseul pe care îl parcurgi pentru a ajunge aici. Aproape o oră de mers cu barca prin  Borneo.  O oră în care îți clăteștești ochiii cu toate frumusețile naturii.  Pentru puțină adrenalină, la punctul de îmbacare era un panou mare care avertiza turiștii cu privire la existența crocodililor în apă :)

Bako National Park are o grămadă de trasee pe care le poți face. Îți trebuie însă timp și puțină condiție fizică. Indicația ghidului a fost să parcurgem doar Lintang Trail care avea o durată de aproximativ 3 ore jumătate (5.8 km).

Deși mă trezisem la ora 5 dimineața am ajuns la Bako în jurul orei 10. De ce?

În primul rând am pierdut autobuzul ce pleca la ora 7 (erau mai multe stații în oraș și bineînțeles că eu nu mă aflam în cea bună), în al doilea rând până să ajungi la barcă faci 1,5 ore și cum am spus mai sus de la punctul de îmbarcare până la Bako mai faci o oră.

Așadar eu voiam să vizitez tot, nu doar traseul indicat de ghid. În plus îmi doream mai mult să fac traseul T. Paku care era renumit pentru maimuțe.

Fără să mă gândesc prea mult am luat-o la picior spunându-mi în gând eu pot să fac până la ora 16 (când pleca ultima barcă) 3 trasee: T. Paku, T. Pandan Kecil și Lintang Trail adică în total aproximativ 9 km. T Paku este traseul care mi-a plăcut cel mai mult. Aduce bine de tot cu o junglă adevărată. Nu pot să descriu în cuvinte frumusețea acestui traseu așa că mă voi folosi de fotografii.

Am reușit până la ora 15 să parcurg toate cele 3 trasee însă vă spun drept că îmi tremurau picioarele de numa-numa. Distanța nu a fost spectaculoasă însă urcările și coborârile abrupte mi-au făcut corpul să simtă că a parcurs 30 de km în loc 9 :)

Kuching-ul este un oraș tare cozy. Mai mare dragul să te plimbi seară pe faleză și să admiri luminițele  orașului de peste râu. Ba chiar poți trece cu barcuța pe partea cealaltă în cazul în care dorești să explorezi mai mult.

Am apreciat foarte mult un lucru în Malaezia : ospitalitatea oamenilor. Este incredibil cât de prietenoși și amabili pot fi. Prin această atitudine te fac să simți că aparții locului.

 

68925_10204364886464617_979741312084996061_n

 

 

 

Poposim pe aproape. Borneo-Sabah-Kota Kinabalu

În Kota Kinabalu mi-am răsfățat trupul, ochii și mintea pe inslulițele Manukan și Mamutik. Aici am avut ocazia să fac și snorkeling pentru prima oară în viață. Zău că mi-a plăcut la nebunie pentru că am fost de-a dreptul facinantă de corali, steluțe de mare și peștișori dintre cei mai colorați. Tot aici m-am bucurat și de compania unui varan.

La aceste insulițe poți ajunge cu barca. Slavă Domnului că bărci sunt cu sutele și la prețuri accesibile.

La 50 de km de oraș se află muntele Kinabalu și o Grădină Botanică. Aceste două locații merită din plin vizitate.

În Kota Kinabalu am mâncat cel mai bine. Orașul deține un sea food restaurant care de fapt are în componență peste 20 de restaurante micuțe adunate într-un fel de piață. Mâncarea era proaspătă și delicioasă. Exact ca în reclamă: Regreți că ai doar 10 degete :))

 

1546439_10204353215172842_5482694752287355351_n

 

 

Din Kota Kinabalu am plecat înspre Singapore

Nu mă așteptam să îmi placă Singapore. Auzisem că este un oraș de zgârie nori și atât. Nu mă așteptam nici să-mi doresc să rămân acolo :)

Primul contact cu Singapore a fost unul destul de urât. Domnul de la pașapoarte dorea cu orice preț să vadă biletul de avion cu care venisem din Kota în Singapore. Păi de unde bilet că îl aruncasem deja. Din cunoștințele mele biletul se folosește pentru îmbarcarea în avion, nu pentru îmbarcarea în aeroport. Dar na…el voia biletul de avion. Cum i-am transmis foarte clar că nu îl am s-a enervat și m-a întrebat mai mult țipând: Cum adică nu îl ai?

Mă întrebam în gând: Din moment ce sunt în aeroport, la sosiri, cum se gândește acest domn că am ajuns aici? Înot în nici un caz…

Am rezolvat-o într-un final și am reușit să ies după 2 ore din aeroport.

Marina Bay a fost primul loc la care m-am repezit. Este un golf aproape de zona centrală, situat în partea de S a orașului Singapore.

Fără nici o intenție am aterizat aici fix pe 9 August- Ziua Națională a Republicii Singapore. Așa se face că am văzu un spectacol nemaipomenit din apă și proiecții ce m-a lăsat mută (vi le arăt în postul cu fotografii).

Am profitat de faptul că se lăsase întunericul și m-am urcat în roata Ferris ce are o înălțime de 165 m și de unde am putut admira orașul în toată splendoarea lui.

Pe parcursul șederii în Singapore am vizitat Grădina Botanică cu tot cu Grădina Orhideelor, Little India Și China Town.

Și dacă nu știați Grădina Botanică din Singapore este singura din lume care stă deschisă de la ora 5 dimineața până la 12 noaptea în fiecare zi!!

Vă spun sincer. Singapore merită toți banii. Este altceva…

 

10609703_10204376742121001_8968481514834209659_n

 

 

 

Și am ajuns în Indonezia-Bali-Ubud

Păi dacă Julia Roberts în Eat, Pray, Love a mers în Ubud pentru a se regăsi eu de ce n-aș putea să fac asta?

Și….Am făcut-o! Cu tragere de inimă, nu orișicum.

Doamne cât de spectaculos este  Ubud-ul. Câtă liniște domnește pe această bucățică de pământ!! Cine ar fi crezut că poporul hindus emană atâta calm! După camerele de hotel îți dai seama că ai nimerit într-un loc în care energia pozitivă este baza în toate.

Păi în Ubud am luat toate templele la rând, toate străduțele, plantațiile de orez, plantațiiile de cafea, restaurantele vegane etc.

Tot aici mi-am împlinit și unul din cele mai mari vise, acela de a mă juca cu o maimuță. La Monkey Forest maimuțele se cățărau fără nici o jenă pe tine.

În Ubud am băut și cafea de Kopi Luwak. Kopi Luwak este o cafea obținută din boabele ingerate de animalul Paradoxurus hermaphroditus care apoi sunt expulzate prin excremente. Animalul se  hrănește cu boabele coapte de cafea dar pe care nu le digeră în totalitate.

Într-una din seri am mers să văd dansurile balineze care mi-au plăcut foarte mult. Voi pune un video cu ele.

Ar fi multe de spus dar nu aș mai termina de scris vreodată. Plus că vreau să vă las loc și pentru întrebări :)

 

10436326_10204412681179455_2094129566266408342_n

 

Ultima oprire Indonezia-Bali-Sanur

Am rezervat câteva zile și pentru puțin răsfăț la soare. În Sanur am apreciat viața de noapte și concertele live ce se desfășurau în baruri. Aici am stat și m-am relaxat. Nu am mai vrut să vizitez nici o insulă. Aveam nevoie de o oază de liniște.

 

10495045_10204549576041741_2935706736575508012_o

 

 

Cam atât am avut să vă povestesc. Întrucât am foarte multe fotografii, voi face câte un post pentru fiecare destinație în parte :). Bineînțeles, aici pe blog  :)

 

10458209_10204353212452774_6596852131730957425_n

Pururi flămândă


Pfoai, nu am muncit foarte mult pentru a găsi un titlu poeziei de mai jos pentru că sunt într-unul din momentele în care aș înghiți și-un colț de masă. Îmi este foame la propriu :))). Așadar, am scris o poezie nouă iar încet, încet sper să-mi intru în ritm. Vă las să o citiți și apoi să îmi spuneți dacă vă place. Să nu fiți prea critici…îmi revin greu după vacanță. Fug să-mi gătesc ceva! Pe curând!!! :*

 

Pururi flămândă

 

Îmi țiuie urechile și acum iar inima-mi refuză să creadă

Ibostea noastră, copila, hăpăită de o turbare sufletească

Prodiție, frustrare ori netrebnicie…doar aste trei cuvinte pot descrie

Un suflet șters de orice voioșie, un suflet ce a vrut cândva să-ți fie…

 

 

De o oră dacă nu mai bine, bâjbâi nedumerită prin șuflăzi

Ce-o fi așa de greu să poți pricepe c-am isprăvit și n-a rămas nimic ?

Stai fără stres c-aleanul l-am azvârlit în lăzi și nu-l găsești

Nu făcea sens să-l las în mine așa beteag, unde mai pui că-i și bulimic

 

 

Iar dacă tot te-ai sinchisit să vii nu vrei să-ncepi a-mi povesti?

Poate ceva picanterii din basmul tău și-al noului ibovnic

Eu pot să pun și rămășag că-i place să-ți fie vârhonic

Acuma hai, nu te codi și recunoaște că n-ai habar în a iubi

 

Tu, muiere flămândă,  ai căutat mereu o dragoste mai bună….

 

love

 

aRT2

Cine mă ajută?


Tu-i ceapa mă-sii! Unde-mi ești inspirație?

Am spus și în articolul precedent că mă screm să scot o poezie de vreo 2 săptămâni. Până acum nu am avut progrese remarcabile în acest sens.

Ca să n-o mai lungesc aiurea m-am gândit să vă cer ajutorul. Cum aș putea continua stofa de mai jos? Despre ce aș putea să scriu în următoarele stofe? Ce poveste să pun în spatele acestei poezii și mai ales ce titlu??!!!

Mi-ar face mare plăcere să aflu și părerea voastră. Poate așa îi dau un brânci inspirației.

Așadar, până astăzi am reușit să coc următoarele versuri:

 

Constat că subiectul te frământă draga mea… dar nu te-ngrijora, n-am eu norocul să te uit complet

Aseară în asfințit, unchiașul diapozitiv ți-a azvârlit pe nesimțite năuntrul pe zidul din chirpici al odăii mele

Pateofonul înfățișa și el somnoros o rapsodie în La Major ce-mi altera cu poftă suferința la orișice sunet

Timorat, m-am retras în câmpul ticsit cu flori de mușețel vrând să-ți mai gust pentru ultima oară buzele 

Mă gândesc că ar putea să rămână și o poezie cu o singură stofă însă parcă simt nevoia de un happy end. Ce spuneți?

 

6

Simplicity


1

 

2

Mare2

Am ajuns azi la mare pentru a-mi lua rămas bun de la această vară. Nu știu ce simțiți voi însă pe mine mă cam încearcă jalea. Încet, încet vom începe să adăugăm deasupra tricoului un puloveras, peste el o gecuta, de la gecuta vom trece la palton, etc. Chestiile astea ce țin de schimbarea anotimpului zău că mă deprimă.

Tristă mi s-a prezentat astăzi până și marea. Melancolică și deznădăjduită…Dar lasă că-și revine ea până la anu’ :)

Fotografiile au fost realizate în Mamaia. Pentru plimbare am optat pentru niște boarfe cât mai comode :p

Balerini Stiletto- Elisabetta Franchi- http://www.gofashion.ro, 100% Piele (Colecția Primăvară-Vară 2014)

Geantă Galiano – http://www.gofashion.ro, 100% Piele, (Colecția Primăvară-Vară 2014)

Blugi Zara, http://www.zara.com/ro/en/woman/jeans/cropped-medium-rise-jeans-c271007p2028017.html,  98% Cotton, 2% Elastane (Colecția Nouă)

Cămașă H&M, 100% Bumbac (Colecția Primăvară-Vară 2014)

Ochelari de soare Dsquared- http://www.gofashion.ro

Ceas Doxa

 

Dacă vă întrebați dacă mai scriu, răspunsul este da. Momentan, nu am inspirație. De abia ce-am reușit să-ncheg o strofă. Sper să vă prezint curând și o poezie nouă. Se cam lasă așteptată ce-i drept :))

Apropo, vă place cum m-am tuns?

BEFORE

5

 

AFTER

4

Trasnfăgărășean&Bâlea Lac


 

Balea1Balea8Balea7Balea6Balea5Balea4Balea3Balea2


Am ales 2 weekenduri la rând să admir frumușetea Transfăgărășeanului. De fiecare dată când decid că e timpul să merg pe la munte întotdeauna înclin să aleg Transfăgărășeanul. Nu mă pot sătura de el! Mereu mă surprinde cu ceva, mereu mi se pare că descopăr noi peisaje, mereu e altfel.

Am ales ca punct de cazare Hotelul Valea cu Pești care are un view superb către Lacul de acumulare Vidraru. Ziua mi-am petrecut-o la Bâlea Lac. Între Valea cu Pești și Bâlea nu este chiar o distanță de neglijat însă toată plimbarea merită. Altfel unde mai mâncam eu bulz, cârnăciori, kurtos, porumb fiert/ copt sau șorici? De fiecare dată când plecam de la Bâlea aveam impresia că mai am puțin și-ncep a mă rostogoli :)))

Pentru weekend-ul viitor am planuri mai serioase și anume să mă aventurez în a parcurge traseul:

Buşteni (885m) – Căminul Alpin (925m) – Poiana Coştilei (1310m) – Poiana Pichetul Roşu (1445m) – La Prepeleac (1750m) – Valea Mălăieşti (1720m).

A fost careva pe aici? 

Peşterile din Dobrogea ascund încă mistere ce aşteaptă să fie decoperite. În ele dispăreau geto-dacii în timpul războaielor


Pentru tine:

Pentru cei care vor să descopere România

Originally posted on Lupul Dacic:

‘În orice țară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieții aș fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea ființă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea la praful și mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric și generos. Oriunde m-aș fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. (…) Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get și de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goala în țărână.’ (Geo Bogza. ‘Priveliști și sentimente”)

Dobrogea, pământul acesta dintre Dunăre și Marea Neagră, atât de plin de contraste; aspru și secetos, fecund și mănos, deșertic, selvic, deltaic și stâncos, acvatic și teluric — în egală măsură, totul face ca aici, în mod paradoxal, mitul platonician al peșterii să capete valența sinergiei temporale între trecut, prezent, viitor — căci ce alt tâlc…

View original 1,788 more words