E-BL-6-Blog

OFFICE OUTFIT – INSIDE PHOTOS


Pentru vremea asta de afară mamaia mea are o vorbă: ”Nu poți să te-nvârți de două trei ori împrejurul casei că iar începe să se chișe” (a chișa (moldavian language) =a pișa= a ploua). Să fiu sinceră, mie nu-mi displace vremea asta deloc. Nu sunt un fan al caniculei iar zilele de vară când mi se lipesc toate hainele de piele sunt un adevarat chin pentru mine.

Zilele trecute, când mă pregăteam să ies afară pentru a trage 4-5 poze a început o ploaie avidă de nu-ți venea să mai scoți afară nici un picior de câne. Cum deja îmi pregătisem cele 2 ținute iar fotograful nu era la dispoziția mea all day long m-am reprofilat rapid și am făcut fotografiile inside.

Așadar astăzi vă propun 2 ținute office. Piesele vedetă ale acestor ținute sunt pantalonii cu talie înaltă pe care eu ÎI ADOR!!! Cred că în șifonierul fiecărei femei ar trebui să existe măcar o pereche. Simpli dar totodată sofisticați, femini dar totodată eleganți…și aș putea să continui așa la nesfârșit.

 

E-R-4-Blog

E-BL-6-Blog

E-R-5-Blog

 

E-BL-16-Blog

 

E-BL-10-Blog

 

 

Pantof_Roz

 

 

E-BL-12

 

 

E-BL-13-Blog

Astăzi am purtat:

Pantaloni Elisabetta Franchi Roz,cu talie înaltă –  80% Viscoza, 20% Poliamidă, http://gofashion.ro/, din colecția de primăvară-vară

Pantaloni Elisabetta Franchi Negri, cu talie înaltă, cu o dungă de saten în lateral – 70% Poliamidă, 20% Acetat, 10% Elastan, http://gofashion.ro/, din colecția de toamnă-iarnă

Top negru, H&M – 100% Viscoza, din colecția de primăvară-vară de acum 2 ani

Pantofi Stiletto combinație piele de șarpe Mineli Boutique, 100% Piele, http://taisa.ro/new_pantofi_stiletto/588.htm

Pantofi Stiletto roz, 100% Piele, Mirano, luați din Afi Palace acum 2-3 ani

Ceas Emporio Armani, primit cadou acum 3 ani

Lanț și pandativ locket, 100% Argint, luat dintr-un bazar de accesorii anul trecut

Clame de păr Meli Melo

Fluturaș luat de la un magazin specializat în decorațiuni interioare (nu mai știu cum se numește exact :))

 

Aaaa… uitam să creditez ursulețul-mâna dreaptă de lucru- Urșulet Bamboo ;)

 

Pe curând!

 

 

 

 

 

AmAlesPlacerea

EU AM ALES PLĂCEREA


”E-o lume minunată în care veți găsi
Numai copii
O lume cu mult soare și multe jucării
Pentru copii”

 

Da! Mă simt ca un copil căruia i-a venit hachița de plecare în vacanță :). Mai are rost să vă spun că abia aștept, că mi-am făcut până acum un întreg stoc de boarfe care trebuie să intre într-un rucsac de 40l ??!!! Și cu un așa dor de ducă cum să-mi mai vină inspirația să scriu poezii?

Zilele trecute, speriată până în măduva oaselor că inspirație se joacă cu mine de-a v-ați ascunselea, mi-am luat frumos tălpășița și m-am oprit în prima librărie cu gândul de a încerca străvechi obiceiuri în ale scrisului. Iar pentru a-mi provoca imaginația și a-i face pofta peniței să-și expună dezinvoltă cerneala pe papir, mi-am cumpărat un caiet cu aspect nobil, pe a cărui copertă este înfățișată Regina Elena.

 

 

CaietRElis

 

Dar să vezi și să nu crezi! Nici scrisul pe suport de hârtie și nici imaginea Reginei Elena nu m-au ajutat să finalizez o poezie în 1-2 ore (așa cum îmi este obiceiul) ci în 3 zile!!

 

N-o să mă credeți dar în disperarea mea mi-am făcut în bucătărioară și un mic locușor feng shui. Dar tot degeaba:)))

ceai1

 

Însă după atâta frământare, a ieșit o poezie care mie îmi place foarte mult. Multe persoane dragi din viața mea mi-au transmis că aceasta este cea mai bună poezie pe care am scris-o până la acest moment. Nu știu dacă e așa sau nu. Din toate creațiile mele, poemul Analogie (http://pentrutinepentrusuflet.wordpress.com/2014/03/08/analogie-2/) care a fost și publicat în Antologia Conexiuni rămâne cu coronița de premiant:). Acuma să nu credeți că îmi place doar pentru că a fost publicat, n-are a face asta.

Vedeți? M-am luat cu vorba și am uitat subiectul principal al acestui post și anume poezia :)

 

Eu am ales plăcerea

 

Am treierat grâul iar odată cu el stufărișul ce-mi zburătăcea înauntru-mi

Amoruri, ibovnice, nopți deocheate, le-am strâns grămadă în baloturi

Batoza a pornit și ea bețivă făcându-și drum printre scârbiții cocostârci

Acuma dară spune-mi soartă…trecutul meu unde mi-l duci?

 

 

Vremea se schimbă… aporii în averse îmi străpung lacom cugetul

Mă azvârlu în holda înțesată cu maci să-mi prăpădească urma năpustul

Lamurii rumenelor petale îmi mângâie mofturos obrazul dogorit de mustrare

Orbecăi mâhnit, încrâncenat pe mine …Cum astăzi să iubesc o dodoloaie?

 

 

Am înlocuit feciorelnic iubirea cu suflete reprimate încastrate de trupuri golașe

Țigara îmi pătează astăzi degetele cu urme stridente de-un roșu fardat

Socotesc îndată c-am ajuns să-mi împart tutunul și viața cu mediocre enoriașe

Îmi simt orgoliul și stima de sine intrate într-o uzină pentru scărmănat

 

 

 

În încheiere vă întreb: Când erați mici, obișnuiați să faceți semne conducătorului de treierătoare pentru a-l determina să claxoneze?

Eu una eram cea mai fericită când auzeam clinchetul treierătorii. Asta era partea cea mai frumoasă din vacanțele petrecute la bunicii mei la țară.

 

 

Pe curând!!!

1_94_Vasile_Alecsandri el

Ce sărbătorim astăzi?Cine știe?


Astăzi se împlinesc 193 ani de la nașterea lui VASILE ALECSANDRI. Cum acesta a fost moldovean de-al meu această zi nu putea trece neobservată. Și pentru că e sărbătoare îmi permit să declar și preferința mea literară, bineînțeles dintre operele scrise de acest mare poet.

ADIO

De-aş trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ş-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-1 voi păstra.

Cea mai blândă-a mea gândire,
Cea mai gingaşă simţire,
Cel mai falnic dor al meu
Ţie numai, numai ţie
Le închin pentru vecie
Ca la însuşi Dumnezeu!

Tu, fiinţă de slăvire!
C-un cuvânt, cu o zâmbire,
Cu un dulce sărutat!
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viaţă,
Şi a raiului dulceaţă
Tu în sânu-mi ai vărsat!

Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea naltă fericire,
Acel simt dumnezeiesc
Ce puternic ne supune
Şi ne-naltă de ne pune
Sus, pe tronul îngeresc!

Tu, Eleno!… dar, vai mie!
Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărţit!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită…
Fericirea-mi nesfârşită
Într-o clipă s-a sfârşit!

Aşa-i soarta! aşa-n lume
Tot ce poartă-un dulce nume,
Tot ce-i falnic şi frumos
Curând trece, curând moare,
Ca un cântec, ca o floare,
Ca un fulger luminos!

Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locaşul de lumine…
Şi eu plâng pe-al tău mormânt!

Singur, singur cu-a mea jale,
Rătăcit pe-a vieţii cale,
Ca un orb nenorocit,
Viaţa-mi scade, jalea-mi creşte,
Ş-al meu dor în veci s-opreşte
Pe mormântul tău iubit!

Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, uşor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieţii-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!

Constantinopol, mai 1849 

 

Mulțumim pentru moștenirea literară pe care ne-ai lăsat-o!

 

PS: Care este poezia voastră preferată?

20140720_134307

RETRO!! :)


Îmi place de mor stilul RETRO. Ca să fiu sinceră m-aș îmbrăca numai așa dar cu siguranță ar fi plictisitor pentru cei din jurul meu.

Știați că în traducere liberă stilul retro este definit ca o reintrepretare a unor tendințe trecute? Ei bine, asta am încercat eu să fac astăzi :). Vă las pe voi să îmi spuneți dacă mi-a ieșit ;)

20140720_134249

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20140720_134256

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20140720_134307

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20140720_134315

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20140720_181101

 

 

 

 

 

 

20140720_181125

 

 

 

 

 

 

20140720_181205

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20140720_181308

 

 

 

 

 

 

20140720_181451

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am purtat:

Denumire articol Furnizor Compozitie Colecție
Rochie Mathilde http://www.mathilde.ro/ 100 % In Din colecția de vara trecută
Sandale Elisabetta Franchi http://www.gofashion.ro/  100% piele  Din colecția de vara trecută
Lanț și pandativ Art Nouveau
  1. etsy.com
Aur Primit cadou  de la cineva drag :)
Ceas Bering - - Primit cadou cu mulți ani în urmă de la o persoană foarte dragă:)

 

Pe curând! :)

 

 

fashion

Secțiune nouă pe blog


Ca să fiu sinceră cu mine, de când am deschis blogul m-au tot frământat fel și fel de idei. Inițial am gândit blogul ca un locușor strict destinat poeziei. Dar cum eu sunt ”bețivă” după schimbări, că deh sunt născută în zodia gemeni, nu am rezistat foarte mult și am început să adaug treptat, treptat și alte elemente cum ar fi : proză scurtă, povestioare din călătorii etc. Cert este că îmi cam tremură mâna ori de câte ori fac vreo schimbare întrucât nu știu cum va fi primită și percepută de cei care își mai fac timp din când în când  și mai aruncă un ochi prin stufărișul de articole.

Astăzi, în timp ce îmi mutam greutatea de pe un picior pe altul și mă legănam ușor, ce-i drept nu ca un om foarte normal :))), mi-am spus că acest blog trebuie să fie exact așa cum îmi doresc eu pentru că EL mă reprezintă, pe mine, ca persoană.

Tocmai de aceea am ales ca prin atâta cultură să mai strecor și  un element de culoare și anume secțiunea Undress me.

Și eu, ca orice fetișcană, am o slăbiciune pentru tot ce înseamnă boarfe, accesorii etc.  Așadar, începând de astăzi voi share-ui o mare parte din ținutele mele de pisică :)))

 

 

cocota

Balada unei cocote


Așa ceva n-am să mai vad vreodată-n astă viață spurcată

Țiitoare velnicită-n cucoană…cu ifose îndrăznețe, nu orișicum

Gesturi perfide, priviri sfiețe…ce dracu mă, azi te găsești vreo diafană?

Poate-ți aduci aminte totuși, dragă, ce trai aveai mai ieri pe stradă

 

 

Și tu, ca orice fetiscană înzestrată cu două trei atuuri de damă

Ai căutat bețivă, unu sau doi ibovnici…ce-i just, pe seară

Fragilă și imperios de sinceră-mi păreai spre începuturi

Pân-am intrat adânc în amantlâcuri…

 

  • Tu poate nu-nțelegi cât de povarnică mi-e viața

Vorbeai întruna și căutam nedumerit o cârpă, să-ți acopăr fleanca

Ce mai contau acum aceste tâmpe explicații

Suflarea toată mi-o găseam blocată în castre

 

Astă satiră nu-și pune lacătul aici

Va fi o vreme când vei dori să poți să-nghiți

Frustrarea că n-ai fost nicicum îndrumată

Pe cine și cât să iubești în astă viață

014

Prima înfăptuire a visului


Ieri am avut o zi dată dracului. Începutul ei promitea…. mulţi nervi, multe frustrări venite buluc pe capul meu  şi o duhoare din melancolia vremurilor de altădată. Şi nu, nu eram în perioada de cycling a hormonilor. Eram într-una din acele zile când mai bine, decât să ies în lume, stau cu cornu’ în pernă şi meditez. Dar ceapa mă-sii, la ce să meditez !? că nu-mi venea să meditez la nimic fără să mă umfle plânsul.

Şi uite aşa am lălăit-o toată ziua. Ba mă mutam de pe pat la calculator, ba de pe pat pe fotoliu unde încercam teribil de tare să mă concentrez asupra cărţii pe care o aveam în mână. De la citit îmi venea o poftă lacomă de a-mi descărca amarul lâncezit  la cineva.. şi uite aşa puneam mâna pe mobil, că deh, m-a înzestrat natura cu mobil, şi băgam un tzârrrr la mama.

Şi după ce m-am conofăit atâta şi am decartat la mama tot, aproape că-mi revenisem.

Stau şi mă gândesc…ce viaţă grea au părinţii ăştia şi câte le aud urechile pe parcursul anilor. Când plodul sună să se vaite, părinţii tre să îşi intre în pielea personajului, psiholog atestat. Deşi, vorba aia, n-au studiat jamais aşa ceva. Dar cu toate astea fac o treabă a naibii de bună cu noi. Care-o fi secretul, numai Dumnezeu îl ştie!

Să revenim la subiect. Spuneam că spre sfârşitul zilei îmi revenisem. Ba chiar mi-am pus cracii la treabă şi am coborât să duc gunoiul. Pe drum de întoarcere am deschis în silă şi cutia poştală, să mai culeg nişte datorii că doar cum altfel am putea trăi decât îngropaţi în facturi.

Şi surprinză, printre 3 facturi am găsit şi un aviz poştal. Iniţial am crezut că e vreun colet de la Asos sau Top Shop de care uitasem (mi se întâmplă să-mi comand  boarfe şi apoi să uit cu desăvârşire). În momentele acelea chiar şi boarfele m-ar fi ajutat. Am fugit într-un suflet la poştă să ridic misteriosul colet.

SURPRIZĂ MARE LA POŞTĂ!

Misteriosul colet era de fapt o carte în care îşi făcuse loc şi Măria Mea cu 3 poezii. Doamneee ce bucurie! Cât tumult sufletesc! Nici nu ştiam la cine să mă reped să sun… De bucurie se blocase până şi telefonul :)). Dar cum trebuia să spun cuiva ca să nu mă sufoc de la atâta entuziasm am urcat în maşină şi am început să-i torn vestea taximetristului. Bietul om nu mă întrebase nimic dar puţin mă interesa. Şi eu le ascult de atâtea ori poveştile prin trafic, fie că vreau sau nu, aşa că era rândul să facem schimb :))

 

014

019

020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi acum să vă spun povestea cu publicarea acestor 3 poezii. Momentul “facerii” acestui blog a coincis cu începutul meu în a scrie poezii. Practic blogul a luat naştere de la prima mea poezie  compusă. Mă rog, aproape prima. Primele poezii compuse sunt cele din clasa a 4 a care au fost şi publicate în revista şcolii. Mon cher, de mică mă visam poetă :))))))

Şi cum eu nu am deloc încredere în mine şi cu atât mai puţin în ceea ce scriu, m-am înscris cu primele mele 5 poeme la concursul Lirismograf. Îmi doream şi o altă părere. Bineînţeles că de încurajare, bunul meu prieten Cosmin îmi spunea că scriu bine. Scriu bine pe naiba! Dar deh, lucrurile bune se obţin cu  multă muncă şi perseverenţă. Deci mai am de bobinat până să ajung la a scrie bine…

Concursul de creaţie literară Lirismograf a fost organizat de Casa de Cultură a Studenţilor-Sibiu, s-a adresat tinerilor debutanţi cu vârsta cuprinsă între 16 şi 30 ani şi a avut 3 secţiuni: poezie, proză scurtă  şi eseu.

Cele mai bune creaţii au fost adunate şi transcrise negru pe alb în cartea Antologia Conexiuni. Am dat din coate şi am prins şi eu un locuşor aici :)

Oameni buni, ştiu că nu este o realizare de să te dea pe spate, ştiu că mai am mult de lucru până să ajung să scriu bine însă publicarea celor 3 poezii (unde mai pui că sunt şi printre primele iar vorba aceea la început chiar nu excelam cu scrisul) mi-a adus multă încredere în mine. Şi da, voi continua să scriu iar atunci când îmi voi pierde speranţa voi deschide această carte!

 

Un singur gând pentru voi…Urmaţi-vă visele şi depuneţi toate eforturile ca ele să prindă viaţă!

A da viaţă unui vis înseamnă a da viaţa propriului vostru suflet!

PS: Toate creaţiile mele le găşiţi pe acest blog, în secţiunea Read my heart. 

Pe curând! :)

 

 

 

 

catei

Căţeii maidanezi ajută copiii cu autism


Căţeii ştiu, pot şi, mai ales, vor să ajute oamenii. Mulan, Ţuca, Richie şi Tibi, cei 4 căţei foşti maidanezi din echipa de terapie asistată de animale a VIER PFOTEN, desfăşoară un nou proiect, de această dată dedicat copiilor cu autism.

De noul proiect de terapie asistată de căţeii VIER PFOTEN beneficiază 8 copii, cu vârste între 3 şi 8 ani, care au fost diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist. Aceştia sunt incluşi în programul Centrului de consiliere şi asistenţă specializată pentru copiii cu autism, derulat de DGASPC Sector 6, Bucureşti. Terapia constă în întâlniri regulate, o dată pe săptămână, între câinii de terapie însoţiţi de instructori şi copiii din program. Doi psihologi monitorizează permanent starea copiilor şi interacţiunea acestora cu câinii.

”Copii autişti sunt speciali şi vulnerabili. Terapia pe care o facem cu ei este o provocare pentru noi, dar şi o mare satisfacţie că putem fi de ajutor. Începem deja să vedem nişte rezultate şi remarcăm, încă o dată, că maidanezii sunt buni la toate”, subliniază Anca Tomescu, coordonator al proiectului ”Câini pentru Oameni”.

Căţeii de terapie

Noul proiect de terapie, care a debutat de anul trecut, se concentrează asupra dezvoltării abilităţilor sociale, având în vedere că, în cazul copiilor cu tulburări din spectrul autist, ceamai afectată este funcţia socială. Copiii cu deficienţe de comunicare şi socializare riscă întârzieri de dezvoltare pe toate planurile, pentru că ei se adaptează foarte greu la o curriculă şcolară obişnuită.

Unii copii au probleme în a relaţiona cu ceilalţi oameni şi în a recunoaşte expresii faciale. Terapia cu câinele îi ajută să-şi îmbunătăţească, în primă instanţă, comunicarea non-verbală. Ulterior, copilul va dori singur să comunice şi verbal pentru a striga câinele pe nume şi a-i da comenzi. Câinele devine practic un intermediar care-l învaţă să comunice la un nivel primar, non-verbal. În timp, abilităţile de comunicare dobândite cu ajutorul câinelui pot fi transferate către oameni.

Lansat în 2004, proiectul VIER PFOTEN “Câini pentru oameni” înregistrează rezultate remarcabile în susţinerea terapiilor pentru copiii cu dizabilităţi din România. De 2 ani, căţeii de terapie se fac utili şi pentru seniori, fiind aşteptaţi săptămânal, cu mare nerăbdare, de către vârstnicii de la Centrul ”Floare Roşie” din Sectorul 6. Mulan, Ţuca, Richie şi Tibi sunt toţi căţei maidanezi salvaţi de pe stradă sau din adăposturi, care au fost selectaţi şi antrenaţi special pentru programele de terapie.

 

https://www.facebook.com/cainipentruoameni

1379917_10202134230099602_1469330178_n (1)

Îți fac cadou ‘’iubirea’’


Să nu-mi spui că…iar tre să mă ascund de tine astru flecar?

Intuiția mi te-a denunțat deja…arzi ca-n iad de nerăbdare să-ți dau socoteală

Ție, tanăul principal cu pretenții de ilustru apotecar

Acuma dară spune-mi ce leac îmi poți prescrie pentru astă forfoteală?

 

 

Că deh, acum ea-mi apare ca o venetică buimacă

De va rămâne sau de va pleca, nu-mi pasă mie chiar deloc

Dar mă frământă înauntru și vreau s-o scot afară iară

Iar pentru asta urlu dar tot degeaba…n-ascultă nimeni un pauper ventriloc

 

 

Iubirea asta…credeam c-ai înțeles ghiuj soare

Nu-i loc de doi, de abia dacă încape unul și nici atunci nu-i bine

Dar ea ne-a păcălit, paiața cu veleități de saltimbanc desăvârșit

Acum o plângi dar stai că doară n-o fi început de sfârșit

 

 

La cine crezi că s-o întoarce oare?

La mine? În nici un caz..deja mi-e scârbă de a ei fățarnică iubire

Și dac-o vrei ți-o fac cadou, numai s-o iei

Dară apoi să nu cumva să-mi ceri că nu primești despăgubire

 

 

Rămâi cu EA!Cu cea care îți va jura mereu „eterna’’ ei iubire!

 

PS: Sper că vă place această poezie. Am încercat să-i fac pofta bunului meu prieten Cosmin. Na, că am scris și eu ceva vesel :)). De acu să nu vă obișnuiți cu asta :P. Procesul de a scrie este strâns legat de starea sufletească. Acuma o să spuneți probabil că sunt o tristă. Culmea e că atunci când sunt veselă nu-mi vine să scriu tot ceva vesel. Îmi place să am puțin contrast în viața mea :)

Pe curând!

kalikra22

Balchik&Albena&Kaliakra


2 zile de vis am petrecut în Bulgaria :)

kalikra22

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să vă spun drept nu-mi place deloc să stau la plajă așa că destinațiile care nu-mi oferă și alte opțiuni nu prea mă atrag. Am făcut cunoștință cu Balchik-ul anul trecut în luna August. E drept că atunci am stat doar o singură zi însă mi-am dorit mereu să revin.Și weekend-ul trecut chiar asta am făcut :)

balcik2 balcik 1 balick3

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru că am ajuns oarecum târziu, vineri nu am făcut mare lucru. Ne-am cazat (la unul dintre apartamentele hotelului Los Dos Gallos), apoi am ieșit să mâncăm pentru că eram rupți de foame. În Balchik se mănâncă foarte bine la El Simpatico și la Hemingway. Acum, ca și data trecută am preferat El Simpatico ( http://www.el-simpatico.com/#/en/restaurant/). Mâncarea este foarte bună la ei (midiile în mod deosebit) și unde mai pui că restaurantul e poziționat vis-a-vis de portul de iahturi.

După  marea îndopare am plecat înspre plajă să admirăm astrele. Și vă spun drept că am stat toloniți pe șezlonguri, preț de vreo 2 ore și am admirat cerul plin de stele și luminițele din Albena. Marea făcea și ea atmosferă prin jocul de valuri unul mai zglobiu ca altul :)

 

A doua zi, am luat-o la picior de dimineață. După micul dejun am pornit în expediție spre Albena. Balchik-ul este legat de Albena printr-un dig frumos amenajat. Dar e frumos amenajat până la un anumit punct.La un moment dat au avut loc niște alunecări de teren și digul a cam dispărut. Însă cum am fost pusă în fața faptului împlinit, că deh de întors înapoi singură în Balchik nu-mi venea, a trebuit să străbat o bună bucată de drum cocoțată pe stânci pe deasupra cărora mișunau șopârle mici. Unde mai pui că eram speriată de gândul că la un moment dat voi plonja în apă și nici măcar nu știu să înot :))

Oricum situația mi-ar fi fost cu mult mai ușoară dacă nu auzeam din spatele meu fraza repetitivă: ”Ești caraghioasă, calcă pe stânci drepte și n-ai ce să pățești. Nu mai cupla 4×4.”. 4X4 însemna că îmi foloseam și picioarele dar și mâinile pentru a parcurge traseul :)).

4×4 sau 4×2 în 2,5 ore am reușit și noi să ajungem în Albena. Mă gândeam cu groază la drumul de întoarcere…același, din păcate :)). Și după ce ne-a bătut atâta soarele în cap (așa cum le știu eu pe toate,am refuzat să mă dau cu cremă pentru protecție solară și m-am ars pe umeri cumplit) am ajuns lihniți de sete dar și de foame. Ce-mi place foarte mult la Albena: verdeața și nisipul finnn. După ce am colindat puțin Albena, ne-am oprit să mâncăm iar apoi am pus de un mini golf. Nu mai jucasem niciodată până atunci mini golf însă mi-a plăcut foarte mult. Poate asta și din cauza că am câștigat. Norocul începătorului:))

albena2 albena1

 

 

 

 

 

 

 

După mini golf ne-am relaxat puțin pe plaja din Albena și apoi am luat-o la picior înapoi spre Balchik. Îmi venea să plâng :)))

Ne-am încheiat seara de sâmbătă în compania câtorva pahare de whiskey.

kaliakra„1 kaliakra2 kaliakra3

 

 

 

 

 

 

 

 

Duminică, pe drumul de întoarce, ne-am oprit pentru câteva ore la Kaliakra. Frumos peisaj acolo….Nu-mi venea să mai plec. Atât de colorată era marea și atât de bine se completa cu stâncile.

kaliakra23

 

 

 

 

 

 

 

 

Cam atât :). Sper ca următorul articol să fie despre Asia și Malaezia. În mai puțin de o lună plec :)

De fapt….până la Asia și Malaezia mai am să vă povestesc despre Dobrogea noastră cea frumoasă. Am descoperit niște locuri superbe. Detalii într-un post viitor :). Pe curând!