Pam-pam…am plecat cu suflet de româncă și m-am întors nițel asiatică. Și ca să mă dau bulină am reușit să învăț și eu câteva palavre malaeziene: Nasi Goreng, Mi Goreng, tutup și kuta. Să știți că am depus eforturi colosale, ba chiar mi-am pus scăfârlia la treabă pentru a le reține până în ziua de astăzi :)).

 

Stau și mă minunez… A dracu de curajoasă mai sunt. 1 septembrie mă găsește stând țanțosă în scăunel și dând energic din tastatură pentru a închega un articol.

Dar acu 1 lună? 1 August cum m-a găsit?

Vă spun eu : august m-a găsit cu gogoșarii tremurând pe mine de parcă aș fi fost angrenată într-un dans balinez :). Cum de ce? De frică, normal!!!

Rememorez și astăzi primul contact cu aeronava Malaysia Airlines, prima atingere, primele momente în care ne-am cunoscut….tandrețuri nu glumă :)) Ba aveam bufeuri de căldură (da, exact ca la menopauză :)) ), ba mă strângea centura de siguranță ( anapoda, toate centurile sunt reglabile), ba mă supăra inima ’’de la atâta cafea’’.  Bostănelul meu lucra intens…Cade, cade, cade??? :)). Nu, nu a căzut :). Ba chiar mă pot lăuda că nu a căzut nici unul din cele 9 avioane pe care le-am avut :))

Și ca să fac o paranteză cât se poate de serioasă vă spun că zborul meu cu Malaysia Airlines a fost foaaaarte mișto. Având în spate întâmplările tragice ale acestei companii vă spun drept că înainte de îmbarcare îmi venea să o rup la fugă și să las totul baltă.  După decolare mi-am schimbat starea de spirit. Personalul foarte drăguț, condițiile bune de zbor și serviciile oferite pe parcursul călătoriei (ne-au îndopat efectiv cu mâncare și băutură) m-au făcut să-mi pară rău că zborul a fost doar de 10 ore :). Ce să mai vorbim…. începusem să mă simt ca acasă deși eram totuși într-o simplă cuțiuță, printre nori dar aproape de cerul albastru… :) Ptiu, moldoveancă romantică ce sunt!!! :))

Dar ce atâta zarvă despre aceste nimicuri. Eu zic că e timpul să vă povestesc despre lucrurile cu adevărat interesante.

 

Primul STOP îl facem la ISTANBUL

Îmi vine să-mi dau palme și acum. Așa de aproape de România iar eu nu m-am sinchisit să-l vizitez până în această vară. Dacă vacanța mea s-ar fi oprit la Istanbul nu m-aș fi supărat extraordinar de tare pentru că începusem să mă îndrăgostesc. Da, să mă îndrăgostesc efectiv de oraș. Acum, fără să exagerez deloc vă spun că dintre toate orașele pe care le-am vizitat până acum Istanbulul alături de Singapore sunt singurele pentru care m-aș încumeta să părăsesc pământul românesc.

Explozia de culori, amestecul de civilizații, clădirile și străduțele cu arhitecturi dintre cele mai deocheate, mâncarea care îți gădilă papilele gustative sunt doar câteva atuuri care te fac să te gândești ca prostul : Mă aflu oare într-un vis?

De 5 ori de zi în Istanbul vuiește salahul. Ce sentiment să mă încerce? Extraordinar de frumos acest ritual…Și acum, când povestesc despre asta mi se face pielea ca de găină…

Am vizitat și câteva moschee, bineînțeles: Hagia Sofia, Moscheea Albastră, Suleymanyie Camii și Moscheea Sultanului Mehmet Fatih.

În Instanbul am stat doar 2 zile. Una când am plecat înspre Malaezia și una când m-am întors.

Am avut avionul din România înspre Istanbul la 6 dimineața, lucru care m-a obosit teribil. Pe la amiază, după 2 beri eram deja terminată…Așa că ghiciți ce am făcut? De la ora 14 până la ora 17 am băgat un somn de zile mari. M-am trezit și eram fresh pe preș pentru a lua la picior o mică parte din străduțele Istanbului. Istanbulul noaptea este de-a dreptul spectaculos mai ales dacă alegi să-l privești din Camlica.

Dacă vreodată ajungeți prin Instanbul și sunteți pasionați de narghilea, puteți încerca fără emoții Çorlulu Ali Paşa Medresesi. Un loc absolut splendid.

Ce să vă mai îndrug aici povești despre Istanbul. Păpică bună, cazare bună, oraș superb! Cred că deja sunteți pe drum, nu? :P

Eeee, mai aveți puțintică răbdare că mai am să vă spun ceva. Istanbulul e patria pisicilor. Bicolore, tricolore, grase și ferchezuite ca în cărțile de povești. Este incredibil cât de iubite sunt pisicile în acest oraș.

 

1924333_10204303436008394_429410322255435985_n

 

 

Următoarea oprire: KUALA LUMPUR

Urcată în avion la ora 15:00 (ora României), aterizată în Kuala Lumpur la ora 6 dimineața (ora 1 dimineața în România), fără a dormi vreun gram pe parcursul zborului și sărind efectiv peste o noapte de somn din cauza diferenței de fus orar, am ajuns în Malaezia ruptă-n gură de somn și oboseală. În aeroport a fost cum a fost dar când am ieșit afară parcă m-a lovit trenul. Climatul ecuatorial mi-a dat bătăi de cap încă de la primul contact. Deloc prietenos frățică. Mi se parea că nu am aer să respir, stăteam pe loc la umbră și curgea apa pe mine.

Toți acesți factori au creat o tensiune și sincer să vă spun în prima zi nu m-am putut bucura de nimic. Singura mea dorința era să mă bag undeva la aer condiționat sau să mă întorc în Românica mea iubită.  În prima zi am atins punctul culminant cu mâncarea. Pfoooai, da nu-mi plăcea nimic, de nici o culoare. Îmi era foame și nu mă încumetam să mănânc nimic :) Și uite așa am făcut eu puțină foame pe acolo. Dar peisajele și oamenii cu care am intrat in contact au meritat TOTUL!

Ce să vă mai spun de Kuala Lumpur?

Dat fiind faptul că aici am stat aproape 3 zile am apucat să vizitez câte ceva. Am început cu Grădina Botanică (sub numele ei de Pedana Botanical Garden) care este incredibil de frumoasă și bine întreținută. Aici am văzut și un obicei care mie personal mi-a plăcut tare mult și m-am tot întrebat de ce în România nu se practică asta. În zilele nelucratoare, oamenii aleg să organizeze cu familia, prietenii, bunicii, cățeii, purceii etc.  un picnic în aer liber. Țineau în mână coșulețele împletite din nuiele, pline până la refuz cu bunătățuri (am tras cu ochiul la ce scoteau din ele :)) ) și treceau grăbiți pe lângă mine însetați parcă să ajungă la destinație. Am dedus de aici că erau pur și simplu fascinați de a petrece timp în aer liber cu familia.

Turnurile Petronas au fost și ele un punct de interes major. Și pentru că sunt amatoare de înălțimi mi-am urcat trupușorul firav în lift pentru a privi viața de la etajele 41 și 83 :)))

Deși turnurile sunt clădiri de birouri, mici părți din etajele 41 și 83 sunt deschise publicului și pot fi vizitate. E problemă însă cu biletele pentru că acestea se vând mai ceva ca pâinea caldă. Așa că eu am cumpărat biletul cu două săptămâni înainte de vizită. Kuala Lumpur este de-a dreptul spectaculoasă văzută de la așa înălțimi.

Lângă Turnurile Petronas se află Parcul KLCC și Mallul Suria KLCC. Parcul este foarte fain amenajat și am observat că indiferent de oră acesta este plin ochi.

Mallul Suria KLCC se adresează persoanelor cu foarte mulți bani. Pe aici am găsit numai firme ca: Hermes, Luis Vuitton, Emporio Armani etc. Într-un cuvânt nimic accesibil pentru buzunarul meu :)

Următoarea oprire în Kuala Lumpur a făcut-o la Batu Caves. Deși se află la 15 km de oraș, datorită infrastructurii ireproșabile pe care o au malaezienii, poți ajunge aici cu metroul cam în 45 de min. La Batu Caves puteți admira peșterile săpate în calcar dar și numeroasele altare dedicate mai multor zei indieni printre care și Murgan. Hehe, dar ca să ajungeți la peșteri aveți de urcat 272 de trepte populate ochi cu maimuțe. Da, am scris bine. Este plin de maimuțe la Batu Caves și drept să vă spun nu sunt deloc timide ( eu le-am numit furăcioase). Trebuia să ai mare grijă la ce porți în mână pentru că nu știai de unde apare și unde plecă maimuța cu lucrul tău :))))

 

10563132_10204312924405598_7635433783061817650_n

 

 

 

Din Kuala Lumpur am aterizat în Borneo-Sarawak- Kuching

Am aflat abia la plecare, când am vizitat muzeul pisicilor ce înseamnă Kuching. Kuching=Pisică.

Sarawak….Uf, ce dor mi s-a făcut de acele locuri…

Nici bine nu am coborât din avion că am fugit repejor cu un taxi la Semengoh Wildlife Rehabilitation Centre pentru a vedea urangutanii. Urangutanii îi poți vedea la orele meselor, adică 7 am sau 15 pm. Cum avionul a aterizat la 13.30 a trebuit să mă grăbesc puțin.

Am lăsat rucasacul la intrarea în rezervație (un domn foarte drăguț mi-a oferit cazare pentru acesta) și am pornit grăbită înspre platforma de hrănire a urangutanilor. Dar până la platformă am savurat de-a dreptul plimbarea prin acea mini junglă.

La orele 15 am intrat în pădure, împreună cu ghidul,  pentru a ajunge la o altă platformă de hrănire. Ghidul ne-a explicat că e posibil să nu vedem nici un urangutan întrucât, deși nu era sezonul fructelor, aceștia își procură hrană din grădinile oamenilor de lângă rezervație. Așadar cine e prost să mă vină la masă când are stomacul burdușit cu mâncare? :)

Am stat vreo 15 min și am așteptat să-și facă apariția măcar o creatură,  însă nimic. La un moment dat, ghidul ne-a anunțat că un alt coleg de-a lui a văzut 2 urangutani la o altă platformă care culmea era cam în direcția opusă de unde ne situam la acel moment. Ce credeți că s-a întâmplat? Toată grămada de turiști (printre care și eu) am rupt-o la fugă prin pădure pentru a surprinde indivizii capricioși. Am făcut și puțină mișcare, jogging prin pădure :))

Am reușit în cele din urmă să văd urangutanii însă nu mi-am permis să stau prea mult întrucât la ora 16.30 pleca ultimul autobuz spre oraș. Antrenată fiind din pădure, am alergat cu patimă înspre stație.

Bako National Park a fost următoarea oprire în Sarawak. Mi-am promis că mă voi întoarce aici :)

Bako National Park se întinde pe 27 km2 și este cel mai vechi parc din estul Malaeziei.

Fascinant nu este doar parcul ci și traseul pe care îl parcurgi pentru a ajunge aici. Aproape o oră de mers cu barca prin  Borneo.  O oră în care îți clăteștești ochiii cu toate frumusețile naturii.  Pentru puțină adrenalină, la punctul de îmbacare era un panou mare care avertiza turiștii cu privire la existența crocodililor în apă :)

Bako National Park are o grămadă de trasee pe care le poți face. Îți trebuie însă timp și puțină condiție fizică. Indicația ghidului a fost să parcurgem doar Lintang Trail care avea o durată de aproximativ 3 ore jumătate (5.8 km).

Deși mă trezisem la ora 5 dimineața am ajuns la Bako în jurul orei 10. De ce?

În primul rând am pierdut autobuzul ce pleca la ora 7 (erau mai multe stații în oraș și bineînțeles că eu nu mă aflam în cea bună), în al doilea rând până să ajungi la barcă faci 1,5 ore și cum am spus mai sus de la punctul de îmbarcare până la Bako mai faci o oră.

Așadar eu voiam să vizitez tot, nu doar traseul indicat de ghid. În plus îmi doream mai mult să fac traseul T. Paku care era renumit pentru maimuțe.

Fără să mă gândesc prea mult am luat-o la picior spunându-mi în gând eu pot să fac până la ora 16 (când pleca ultima barcă) 3 trasee: T. Paku, T. Pandan Kecil și Lintang Trail adică în total aproximativ 9 km. T Paku este traseul care mi-a plăcut cel mai mult. Aduce bine de tot cu o junglă adevărată. Nu pot să descriu în cuvinte frumusețea acestui traseu așa că mă voi folosi de fotografii.

Am reușit până la ora 15 să parcurg toate cele 3 trasee însă vă spun drept că îmi tremurau picioarele de numa-numa. Distanța nu a fost spectaculoasă însă urcările și coborârile abrupte mi-au făcut corpul să simtă că a parcurs 30 de km în loc 9 :)

Kuching-ul este un oraș tare cozy. Mai mare dragul să te plimbi seară pe faleză și să admiri luminițele  orașului de peste râu. Ba chiar poți trece cu barcuța pe partea cealaltă în cazul în care dorești să explorezi mai mult.

Am apreciat foarte mult un lucru în Malaezia : ospitalitatea oamenilor. Este incredibil cât de prietenoși și amabili pot fi. Prin această atitudine te fac să simți că aparții locului.

 

68925_10204364886464617_979741312084996061_n

 

 

 

Poposim pe aproape. Borneo-Sabah-Kota Kinabalu

În Kota Kinabalu mi-am răsfățat trupul, ochii și mintea pe inslulițele Manukan și Mamutik. Aici am avut ocazia să fac și snorkeling pentru prima oară în viață. Zău că mi-a plăcut la nebunie pentru că am fost de-a dreptul facinantă de corali, steluțe de mare și peștișori dintre cei mai colorați. Tot aici m-am bucurat și de compania unui varan.

La aceste insulițe poți ajunge cu barca. Slavă Domnului că bărci sunt cu sutele și la prețuri accesibile.

La 50 de km de oraș se află muntele Kinabalu și o Grădină Botanică. Aceste două locații merită din plin vizitate.

În Kota Kinabalu am mâncat cel mai bine. Orașul deține un sea food restaurant care de fapt are în componență peste 20 de restaurante micuțe adunate într-un fel de piață. Mâncarea era proaspătă și delicioasă. Exact ca în reclamă: Regreți că ai doar 10 degete :))

 

1546439_10204353215172842_5482694752287355351_n

 

 

Din Kota Kinabalu am plecat înspre Singapore

Nu mă așteptam să îmi placă Singapore. Auzisem că este un oraș de zgârie nori și atât. Nu mă așteptam nici să-mi doresc să rămân acolo :)

Primul contact cu Singapore a fost unul destul de urât. Domnul de la pașapoarte dorea cu orice preț să vadă biletul de avion cu care venisem din Kota în Singapore. Păi de unde bilet că îl aruncasem deja. Din cunoștințele mele biletul se folosește pentru îmbarcarea în avion, nu pentru îmbarcarea în aeroport. Dar na…el voia biletul de avion. Cum i-am transmis foarte clar că nu îl am s-a enervat și m-a întrebat mai mult țipând: Cum adică nu îl ai?

Mă întrebam în gând: Din moment ce sunt în aeroport, la sosiri, cum se gândește acest domn că am ajuns aici? Înot în nici un caz…

Am rezolvat-o într-un final și am reușit să ies după 2 ore din aeroport.

Marina Bay a fost primul loc la care m-am repezit. Este un golf aproape de zona centrală, situat în partea de S a orașului Singapore.

Fără nici o intenție am aterizat aici fix pe 9 August- Ziua Națională a Republicii Singapore. Așa se face că am văzu un spectacol nemaipomenit din apă și proiecții ce m-a lăsat mută (vi le arăt în postul cu fotografii).

Am profitat de faptul că se lăsase întunericul și m-am urcat în roata Ferris ce are o înălțime de 165 m și de unde am putut admira orașul în toată splendoarea lui.

Pe parcursul șederii în Singapore am vizitat Grădina Botanică cu tot cu Grădina Orhideelor, Little India Și China Town.

Și dacă nu știați Grădina Botanică din Singapore este singura din lume care stă deschisă de la ora 5 dimineața până la 12 noaptea în fiecare zi!!

Vă spun sincer. Singapore merită toți banii. Este altceva…

 

10609703_10204376742121001_8968481514834209659_n

 

 

 

Și am ajuns în Indonezia-Bali-Ubud

Păi dacă Julia Roberts în Eat, Pray, Love a mers în Ubud pentru a se regăsi eu de ce n-aș putea să fac asta?

Și….Am făcut-o! Cu tragere de inimă, nu orișicum.

Doamne cât de spectaculos este  Ubud-ul. Câtă liniște domnește pe această bucățică de pământ!! Cine ar fi crezut că poporul hindus emană atâta calm! După camerele de hotel îți dai seama că ai nimerit într-un loc în care energia pozitivă este baza în toate.

Păi în Ubud am luat toate templele la rând, toate străduțele, plantațiile de orez, plantațiiile de cafea, restaurantele vegane etc.

Tot aici mi-am împlinit și unul din cele mai mari vise, acela de a mă juca cu o maimuță. La Monkey Forest maimuțele se cățărau fără nici o jenă pe tine.

În Ubud am băut și cafea de Kopi Luwak. Kopi Luwak este o cafea obținută din boabele ingerate de animalul Paradoxurus hermaphroditus care apoi sunt expulzate prin excremente. Animalul se  hrănește cu boabele coapte de cafea dar pe care nu le digeră în totalitate.

Într-una din seri am mers să văd dansurile balineze care mi-au plăcut foarte mult. Voi pune un video cu ele.

Ar fi multe de spus dar nu aș mai termina de scris vreodată. Plus că vreau să vă las loc și pentru întrebări :)

 

10436326_10204412681179455_2094129566266408342_n

 

Ultima oprire Indonezia-Bali-Sanur

Am rezervat câteva zile și pentru puțin răsfăț la soare. În Sanur am apreciat viața de noapte și concertele live ce se desfășurau în baruri. Aici am stat și m-am relaxat. Nu am mai vrut să vizitez nici o insulă. Aveam nevoie de o oază de liniște.

 

10495045_10204549576041741_2935706736575508012_o

 

 

Cam atât am avut să vă povestesc. Întrucât am foarte multe fotografii, voi face câte un post pentru fiecare destinație în parte :). Bineînțeles, aici pe blog  :)

 


De ce avem impresia că timpul nostru este infinit ? Viața nu este atât de lungă pe cât pare. O singură chestie mă întristează la mine. N-am suficient timp să descoper noi creații literare.

Astăzi pot pune liniștită scăfârlia pe pernă. Mi-am îmbogățit năuntrul. Am descoperit poezia ”Pot scrie cele mai triste versuri in noaptea aceasta”- Pablo Neruda.

 

Enjoy!

 

sad


Pe noi muierile, când ne apucă amocu’, n-avem creier și punct. Suntem așa de fără minte sau prin ce minune ne găsim mereu atrase doar de flăcăii cu bube-n cap?

Cică înveți din ce trăiești pe propria piele, așa spunea o vorbă din popor. Acu’ bag de seamă că experiențele din trecut ne sunt de ajutor fix ca o gaură-n cap. Fie suntem atrase de rău, fie avem credință că putem schimba oamenii. De aici și impresia că putem face un bine dacă ne angrenăm în nu știu ce relație. Drept să vă spun, până acum nu s-a ridicat nici o statuie în cinstea vreunei femei sau a sacrificiului ei.

Firește că nu este doar vina noastră. Tipologia unui bărbat ne poate păcăli de cele mai multe ori. Când începe adevăratul tărăboi sufletul ne colcăie deja de îndrăgosteală. Acesta este momentul în care începem să ne băgăm singure bla-bla-uri. Doar suntem niște pacifiste getbegét, nu?

Dar hai să punem punctul pe ‘’i’’ și să conturăm câteva chipuri de feciori.

 

Să intre dară-n scenă MINCINOSUL!

Dacă aș fi feministă convinsă m-aș încumeta să spun că bărbații sunt o rasă străveche de mincinoși cu diplomă. Dar asta ar însemna să reneg că acest ‘’dar’’ s-a transmis destul de bine și la femei. Să dam Cezarului ce e al Cezarului, zic eu.

‘’Vânzătorul de gogoși’’ deține o serie de calități care te dau pe spate, zău așa! Frumos de pică, șarmant din cale-afară, senin ca o zi de vară, citit ca o bibliotecă națională. Cum papucii mă-sii să nu-ți pierzi mințile?

La prima vedere pare făt-frumos din poveste. Îi mai lipsește doar calul alb. Flăcăul perfect! Ajungem să ne-ntrebăm unde a stat ascuns atâta timp.  Trecem repejor la plecăciuni către divinitate în semn de mulțumire pentru ‘’darul’’ primit. Iar când totul pare ca desprins dintr-un vis, vântul începe să ne clatine convingerile.

Și uite așa, copăcel-copăcel, relația noastră se velnicește peste noapte într-un coșmar. Iată că Perfectul Nostru ajunge în cele din urmă Imperfect. Cu ochii cât cepele ne boldim în ecranul PC-ului să-nțelegem ce vrea să spună muierușca care tocmai ne-a redactat cu o ‘’finețe’’ ieșită din comun un mesaj ce îl privește în mod direct pe EL.

Așa aflăm că Cel care stătea mereu călare pe sufletul nostru era însurat sau avea copii sau avea ambelele bucurii. Așa aflăm că de o săptămănă, de o lună sau de un an ne alimentăm existența cu iluzii. Și uite cum dăm noi startul la ‘’distracție’’.

Lacrimi, durere, întrebări, neputiință, frică și frustrare. Până să ajungem la vindecare, stările aceastea ne caracterizează existența. Vindecarea cere timp iar timpul cere la rândul lui timp…

Curios este faptul că procesul de vindecare este format din multe etape. Una dintre etape este chiar iertarea și încercarea de a reclădi paradisul spulberat. Toate am trecut prin asta și probabil că toate am renunțaț pe parcurs. Până la urmă ajungi să-ți dai singură seama că te pui într-o situație jenantă încercând să-ți construiești un viitor cu “Vânzătorul de iluzii’’. Parcă nici dragostea pentru el nu mai este la fel sau nu mai este deloc…Bucură-te! Te-ai vindecat de EL!

Să provoci o durere sufletească este un risc pe care tre să fii nebun să ți-l asumi. Iubirea nu este eternă. Un rău conștient te poate șterge definitiv din viața unui om. Sunt persoane care nu-și revin niciodată după un așa bum sufletesc. Nu mai visa la iertare. Putem afirma ca am iertat. Nu putem afirma că am uitat. Asta înseamnă că am ascuns.

 

To be continued: Imoralul, Mitocanul, Amicul și Indiferentul.

 

PS: Nu toți bărbații sunt la fel. Trebuie să știm să îl alegem pe Cel bun.  

 

 

 

 

tears2


Cred că aș putea să ascult non stop această melodie. Nu i-am găsit încă egal. Și cum îmi place de mor îmi propun să adorm cu căștile pe urechi în timp ce dl Alexandru Andrieș îmi va cânta, doar mieeee :)

Ce alte melodii românești frumoase mai știți? Nu de alta dar încerc să fac un mini play list pentru un eveniment important din viața mea :)

 

 


” Ești sexy îmbrăcată așa army”. Eh, asta este ce mi s-a spus dar acum nu e cazul să exagerăm. Eu una m-am simțit super bine îmbrăcată așa plus că această ținută este și super accesibilă ca preț. Cine a spus că pentru a te îmbrăca fancy tre să ai o căruță de bani?

Azi am purtat:

  1. Pantaloni sport cu buzunare laterale  H&M- mi-au fost de mare ajutor și în vacanța mea prin S-E Asiei. Vreau să spun că i-am purtat la greu iar materialul este super confortabil. Unde mai pui că se usucă cât ai spune ”Een, twee”
  2. Pulover H&M- din colecția nouă. Este dintr-un material foarte moale și puffy. Aș sta îmbăcată non stop cu el :)

  3. Sandale din piele Zara – sunt luate de la reduceri astă vară. Nu pot sfătui pe nimeni să le mai cumpere. La prima purtare mi s-a dezlipit unul din tocuri într-un restaurant. Mi-a fost super rușine. Am ieșit val vârtej și apoi am trimis un prieten să îmi recupereze tocul. Îmi rămăsese sub scaun :)))))))

  4. Geantă de piele Moon by Dana Rogoz- fața detașabilă oglindă cu stickerul ”Call me” (http://moonbydanarogoz.ro/shop/) . Sunt foarte mulțumită că am achiziționat-o. Materialul este foarte bun iar de geantă ce să mai spun. Merge accesorizată la o grămadă de ținute. E un fel de ”bună la toate” :))

  5. Ceas Doxa

  6. Lanțisor și pandativ Disney Vintage- luate acum 2 ani de pe un site cu articole vintage. Nu mai rețin numele din păcate.

 

ARMY1 ARMY4 ARMY5 ARMY6.1 ARMY6 ARMY7 ARMY8 ARMY9

ARMY2


Pfoai, nu am muncit foarte mult pentru a găsi un titlu poeziei de mai jos pentru că sunt într-unul din momentele în care aș înghiți și-un colț de masă. Îmi este foame la propriu :))). Așadar, am scris o poezie nouă iar încet, încet sper să-mi intru în ritm. Vă las să o citiți și apoi să îmi spuneți dacă vă place. Să nu fiți prea critici…îmi revin greu după vacanță. Fug să-mi gătesc ceva! Pe curând!!! :*

 

Pururi flămândă

 

Îmi țiuie urechile și acum iar inima-mi refuză să creadă

Ibostea noastră, copila, hăpăită de o turbare sufletească

Prodiție, frustrare ori netrebnicie…doar aste trei cuvinte pot descrie

Un suflet șters de orice voioșie, un suflet ce a vrut cândva să-ți fie…

 

 

De o oră dacă nu mai bine, bâjbâi nedumerită prin șuflăzi

Ce-o fi așa de greu să poți pricepe c-am isprăvit și n-a rămas nimic ?

Stai fără stres c-aleanul l-am azvârlit în lăzi și nu-l găsești

Nu făcea sens să-l las în mine așa beteag, unde mai pui că-i și bulimic

 

 

Iar dacă tot te-ai sinchisit să vii nu vrei să-ncepi a-mi povesti?

Poate ceva picanterii din basmul tău și-al noului ibovnic

Eu pot să pun și rămășag că-i place să-ți fie vârhonic

Acuma hai, nu te codi și recunoaște că n-ai habar în a iubi

 

Tu, muiere flămândă,  ai căutat mereu o dragoste mai bună….

 

love

 


Tu-i ceapa mă-sii! Unde-mi ești inspirație?

Am spus și în articolul precedent că mă screm să scot o poezie de vreo 2 săptămâni. Până acum nu am avut progrese remarcabile în acest sens.

Ca să n-o mai lungesc aiurea m-am gândit să vă cer ajutorul. Cum aș putea continua stofa de mai jos? Despre ce aș putea să scriu în următoarele stofe? Ce poveste să pun în spatele acestei poezii și mai ales ce titlu??!!!

Mi-ar face mare plăcere să aflu și părerea voastră. Poate așa îi dau un brânci inspirației.

Așadar, până astăzi am reușit să coc următoarele versuri:

 

Constat că subiectul te frământă draga mea… dar nu te-ngrijora, n-am eu norocul să te uit complet

Aseară în asfințit, unchiașul diapozitiv ți-a azvârlit pe nesimțite năuntrul pe zidul din chirpici al odăii mele

Pateofonul înfățișa și el somnoros o rapsodie în La Major ce-mi altera cu poftă suferința la orișice sunet

Timorat, m-am retras în câmpul ticsit cu flori de mușețel vrând să-ți mai gust pentru ultima oară buzele 

 

Mă gândesc că ar putea să rămână și o poezie cu o singură stofă însă parcă simt nevoia de un happy end. Ce spuneți?

 


1

 

2

Mare2

Am ajuns azi la mare pentru a-mi lua rămas bun de la această vară. Nu știu ce simțiți voi însă pe mine mă cam încearcă jalea. Încet, încet vom începe să adăugăm deasupra tricoului un puloveras, peste el o gecuta, de la gecuta vom trece la palton, etc. Chestiile astea ce țin de schimbarea anotimpului zău că mă deprimă.

Tristă mi s-a prezentat astăzi până și marea. Melancolică și deznădăjduită…Dar lasă că-și revine ea până la anu’ :)

Fotografiile au fost realizate în Mamaia. Pentru plimbare am optat pentru niște boarfe cât mai comode :p

Balerini Stiletto- Elisabetta Franchi- http://www.gofashion.ro, 100% Piele (Colecția Primăvară-Vară 2014)

Geantă Galiano – http://www.gofashion.ro, 100% Piele, (Colecția Primăvară-Vară 2014)

Blugi Zara, http://www.zara.com/ro/en/woman/jeans/cropped-medium-rise-jeans-c271007p2028017.html,  98% Cotton, 2% Elastane (Colecția Nouă)

Cămașă H&M, 100% Bumbac (Colecția Primăvară-Vară 2014)

Ochelari de soare Dsquared- http://www.gofashion.ro

Ceas Doxa

 

Dacă vă întrebați dacă mai scriu, răspunsul este da. Momentan, nu am inspirație. De abia ce-am reușit să-ncheg o strofă. Sper să vă prezint curând și o poezie nouă. Se cam lasă așteptată ce-i drept :))

Apropo, vă place cum m-am tuns?

BEFORE

5

 

AFTER

4


 

Balea1Balea8Balea7Balea6Balea5Balea4Balea3Balea2


Am ales 2 weekenduri la rând să admir frumușetea Transfăgărășeanului. De fiecare dată când decid că e timpul să merg pe la munte întotdeauna înclin să aleg Transfăgărășeanul. Nu mă pot sătura de el! Mereu mă surprinde cu ceva, mereu mi se pare că descopăr noi peisaje, mereu e altfel.

Am ales ca punct de cazare Hotelul Valea cu Pești care are un view superb către Lacul de acumulare Vidraru. Ziua mi-am petrecut-o la Bâlea Lac. Între Valea cu Pești și Bâlea nu este chiar o distanță de neglijat însă toată plimbarea merită. Altfel unde mai mâncam eu bulz, cârnăciori, kurtos, porumb fiert/ copt sau șorici? De fiecare dată când plecam de la Bâlea aveam impresia că mai am puțin și-ncep a mă rostogoli :)))

Pentru weekend-ul viitor am planuri mai serioase și anume să mă aventurez în a parcurge traseul:

Buşteni (885m) – Căminul Alpin (925m) – Poiana Coştilei (1310m) – Poiana Pichetul Roşu (1445m) – La Prepeleac (1750m) – Valea Mălăieşti (1720m).

A fost careva pe aici? 

Image  —  Posted: 08/09/2014 in Travel
Etichete:, , , , ,


Pentru tine:

Pentru cei care vor să descopere România

Originally posted on Lupul Dacic:

‘În orice țară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieții aș fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea ființă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea la praful și mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric și generos. Oriunde m-aș fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. (…) Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get și de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goala în țărână.’ (Geo Bogza. ‘Priveliști și sentimente”)

Dobrogea, pământul acesta dintre Dunăre și Marea Neagră, atât de plin de contraste; aspru și secetos, fecund și mănos, deșertic, selvic, deltaic și stâncos, acvatic și teluric — în egală măsură, totul face ca aici, în mod paradoxal, mitul platonician al peșterii să capete valența sinergiei temporale între trecut, prezent, viitor — căci ce alt tâlc…

View original 1,788 more words


11272_10204400571596723_8047977486085485189_n 15214_10204400447353617_3111322261284069074_n 16008_10204400573236764_7404817822655515886_n 16029_10204400449233664_4367959453841391105_n 60662_10204412569136654_5265066370871743401_n 994485_10204400329270665_8236744980541752656_n 995623_10204412643498513_3741631900342036594_n 995630_10204412686379585_6346614277958114157_n 997017_10204400338630899_3536145128076141926_n 997021_10204412671699218_1626787829363732928_n 1463624_10204412643178505_9183154074989764229_n 1486797_10204400447793628_3089921747891025293_n 1488124_10204400346951107_7058341836855440323_n 1558511_10204400334710801_8143524086049538807_n 1622181_10204400457353867_3104375888531765504_n 1625660_10204412711780220_3475390758395272020_n 1625718_10204412698339884_5483645824852072548_n 1654284_10204412639058402_5317030363318024534_n 1899912_10204400571956732_8346153310041864455_n 1907420_10204400568996658_6580594038998784749_n 1924374_10204400574636799_3931208767037686362_n 1937481_10204412633978275_4970088467407907196_n 1959329_10204412714500288_2148096364700890757_n 10171698_10204400312510246_4995372755304140118_n 10269410_10204400443393518_4533061010488298428_n 10299925_10204412658178880_2118118825949535457_n 10313667_10204412670299183_94161720496852984_n 10314656_10204400349551172_1138514452850305678_n 10345544_10204400444713551_4318695380163708259_n 10345763_10204400342310991_656986963352919030_n 10350502_10204412710500188_3748977639298551467_n 10351373_10204412659498913_6132605581435459441_n 10352391_10204400443033509_5183180118159353056_n 10359149_10204400571196713_6917913863832636137_n 10369984_10204400330750702_3940666894785472782_n 10377636_10204400341390968_427479668171964802_n 10378191_10204400456753852_7127132360157302154_n 10380912_10204400461953982_2250029545732064707_n 10398686_10204400567036609_2815772926680600440_n 10402016_10204400444433544_2335511269498796154_n 10403122_10204412693099753_8440754483729941945_n 10403719_10204400338270890_2307859226636386799_n 10407487_10204412662498988_3284822397484942328_n 10410950_10204412707580115_7110616408391253645_n 10422167_10204400454633799_2126785536393625968_n 10426194_10204400573716776_2002860749086494698_n 10436326_10204412681179455_2094129566266408342_n 10440838_10204400563716526_3790601730487744520_n 10445578_10204400452873755_57951094305034562_n 10446675_10204412705420061_5014152171187341305_n 10450520_10204412685259557_3409865442634961573_n 10450732_10204400573996783_8357309487710335836_n 10464157_10204400448353642_5539359482083665884_n 10486221_10204412711340209_2084510825446406038_n 10487459_10204400339350917_6387807142052618636_n 10505308_10204412646418586_5840156486432510282_n 10511143_10204400340590948_7093594817365335406_n 10520092_10204412640978450_404848310362061028_n 10521531_10204400561396468_1430278960565698572_n 10527261_10204400458473895_841862637803208473_n 10527483_10204400318990408_2394670090731012909_n 10527634_10204400451033709_5207920637910664530_n 10527710_10204400566116586_2624061921632488012_n 10527767_10204400340950957_6966742573961146446_n 10530835_10204412660738944_4878015282750794002_n 10530949_10204400562596498_5954306610662708499_n 10533759_10204400459513921_6752289221207843428_n 10534077_10204400446033584_400357180515315482_n 10534746_10204412713580265_4830274169103606975_n 10534754_10204400329230664_2745109028127436943_n 10536916_10204400325030559_6272364212473072743_n 10544794_10204400344271040_5977900270257127379_n 10547506_10204400335350817_4781002157863445221_n 10547525_10204400342951007_6087699971760347745_n 10550875_10204412716420336_195010548831216673_n 10550904_10204412635178305_399356424281917500_n 10551102_10204400455553822_1039615151806908180_n 10552541_10204412700459937_4997757823753517685_n 10552651_10204412712580240_4790657530463606807_n 10553345_10204400445753577_1902043260695472717_n 10553496_10204400442433494_3531354663216088319_n 10556375_10204412637898373_5740411098841271327_n 10556473_10204400453593773_3985474566023478045_n 10557367_10204412665539064_4465090480646421992_n 10559664_10204400569676675_7638569056436472394_n 10559677_10204400314310291_5216930534571574907_n 10559785_10204400322230489_1085592843142065712_n 10561639_10204400457993883_7294066635092140198_n 10561773_10204412715060302_7427894970934601887_n 10562946_10204412673339259_4297885790658292752_n 10563111_10204412658738894_5192604124804738582_n 10565197_10204400317550372_5223225129078711788_n 10570353_10204400443913531_6686167340673630900_n 10570422_10204400567796628_8721195520871200612_n 10574329_10204412679699418_8965995408371192128_n 10574408_10204400320190438_8146030832988930483_n 10576940_10204400336550847_4393173785274514107_n 10579999_10204412657458862_862646671615119157_n 10580047_10204400320710451_6174312959265586437_n 10583803_10204412690099678_5457788102293472124_n 10584062_10204549572801660_6001059490870734604_n 10590423_10204400568396643_3647174624629048332_n 10592645_10204412675539314_2691676953556274013_n 10592645_10204412677779370_6286915814349873793_n 10599263_10204400344871055_7827828746842027851_n 10599365_10204400570316691_3542976146385981829_n 10600387_10204400333750777_3955030366344267040_n 10600469_10204412668419136_2130163440961562322_n 10600511_10204400572316741_7228852201665115428_n 10600566_10204412644858547_319006926638580617_n 10600589_10204400333350767_3115581412516146683_n 10600620_10204400318110386_6646254614434393048_n 10600653_10204400446833604_5258367143155798124_n 10603229_10204400448833654_1009217272513184313_n 10603378_10204400312230239_8526144385327835592_n 10603427_10204412682779495_1359815221909282757_n 10603452_10204400560156437_5084263374082204368_n 10606334_10204412666819096_106977802154033355_n 10606351_10204400446393593_4345612554461429139_n 10609448_10204400328990658_1756824974780589101_n 10609597_10204400324110536_1089993788315476796_n 10609673_10204412691579715_2846343839729313376_n 10610615_10204412703620016_9128745609466256605_n 10610765_10204400341790978_3229444977806954597_n 10610867_10204400336070835_4782950512903968225_n 10612928_10204400329950682_5146234170026542595_n 10612934_10204412664499038_4445421578308594717_n 10613003_10204400343551022_3470982305898623658_n 10614239_10204412694899798_957364487653036306_n 10615428_10204412634538289_1164515493876772206_n 10615582_10204400565476570_6960993409044418273_n 10616512_10204412656298833_4547038907368705625_n 10616512_10204412693859772_4517308006997353045_n

Image  —  Posted: 03/09/2014 in Travel
Etichete: